Cum să întrebi? Povestea lui Costel Busuioc 

Ion Cristoiu: Eraţi dinainte creştin-ortodox. Ce v-a făcut să intraţi în Oastea Domnului? Ce s-a intâmplat atunci?

Costel Busuioc: Eu am fugit de acasă de la 14 ani. După aceea, am ajuns în Hunedoara… Am avut nişte probleme de sănătate. Mi-a fost atât de rău că era să mor. O doamnă m-a luat şi m-a băgat în casă. Nu mai ştiam… M-am trezit doar la ea în casă. Nu ştiu câte zile am stat în inconştienţă. După aceea, m-am făcut bine.

Femeia aia s-a rugat. Era o văduvă.

Era pentru prima dată când m-am trezit într-un pat alb. Eu am crezut că sunt în rai. Şi de fiecare dată îmi aduc aminte cu plăcere de acel moment. Atât de tare mi-a plăcut să simt cerceaful alb, pelin alb…Mirosul ăla de curat. Şi, mai tot timpul eu am fost cioban la oi sau slugă pe unde am trăit să-mi câştig existenţa. După aceea, această femeie mi-a zis că numai aşa voi reuşi: dacă eu îl caut pe Dumnezeu. „Ok, am zis, dar unde vreţi să îl caut? Pe unde? Să mă sui pe dealuri, prin munţi, pe unde să îl caut ca să îl găsesc?” Şi mi-a spus să mă rog şi să postesc că o să mi se descopere el. Atunci eram foarte mâhnit. Aveam picioarele degerate de la genunchi în jos. Trebuia să mi le taie doctorul şi m-am rugat foarte mult, cu lacrimi. Am zis: „Doamne, dacă tu exişti cu adevărat, te rog frumos să îmi vindeci picioarele şi eu îţi promit că o să mă fac un băiat care să facă voia ta!” Şi a doua zi de dimineaţă, n-am mai avut absolut nimic! Imaginaţi-vă! Trebuia să îmi taie picioarele! Şi eram foarte fericit după ce am văzut minunea asta! M-am pus din nou în genunchi şi am mulţumit lui Dumnezeu şi am zis: „Doamne, singur nu pot să fac lucruri să mă schimb. Să schimb viaţa mea!”

IC: Ce inseamnă să fii cioban?

CB: A fi cioban este un lucru extraordinar. De ce? Am avut ocazia să învăţ să citesc pe munte, am avut ocazia să admir ceea ce a făcut Dumnezeu […], am avut timp să mă rog, am avut timp să cânt… aşa cum ştiam eu. Cântam! Urlam pe acolo. Eram foarte fericit! Oile sunt nişte animale liniştite, şi dacă te simt pe tine ca om.[…] Mie mi s-a întâmplat să adorm la oi şi oile n-au plecat de lângă mine, pe când ceilalţi ciobani când adormeau, trebuia să caute câte două ore după oi.

IC: Povestiţi-mi ce s-a întâmplat la Timişoara. Bănuiesc că sunteţi detaşat de eveniment. A apărut o ştire că aţi cerut 3000 de euro.

CB: Aş vrea cu ocazia asta să şi lămuresc un lucru. 1.Nu am cerut bani, nu îl voi da în judecată pentru bani pe acest om. M-aş compromite. Niciodată nu o să cer bani şi vă şi explic de ce: e o chestiune de principiu. Pentru faptul că un creştin nu are dreptul sa facă asta. Eu am terminat-o cu el. Din momentul respectiv, poliţia îşi face datoria şi legile statului. Era în Bibilie o parte frumoasă. Mie mi-a plăcut dintotdeauna acea discuţie între un fariseu şi domnul Iisus[…]: „Ce spuneţi? Se cade să plătim bir împaratului?” Iar Domnul Iisus ia moneda şi spune: „Făţarnicilor, daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu!” Se cade ca într-o ţară cum e România democrată, o ţară ca a noastră, o ţară aşa de binecuvântată, să respectăm şi nişte legi. Chiar dacă am mai depăşit linia pe unde nu trebuia, totuşi sunt nişte reguli.

IC: El nu ştia că sunteţi Costel Busuioc? Povestiţi pe scurt.

CB: Sunt convins că nu ştia. M-am dus să o ajut pe acesată prietenă a soţiei mele. Luând covoarele de acolo, am cerut un bon fiscal pentru că trebuia să justifice faţă de altă colegă de-a ei. M-am trezit că cineva deschide portiera, m-am dat jos să spun „bună ziua”, dar n-am apucat să spun „bună ziua”… că mi-a dat el „bună ziua”.

IC: Dumneavoastră, am înţeles că aţi avut o copilărie grea. Era din cauza că aţi fost rrom? Sunteţi rrom sau vă recunoaşteţi ca rrom?

CB: Nu nu mă recunosc. Şi nu vreau să recunosc pentru că prea se bate moneda şi prea se victimizează. Prea multă publicitate pe subiect. Nu sunt de acord. Aaa! Dacă sunt jumătate ţigan şi jumătate român, aia e altceva! Dar rrom niciodată! Rom se bea, am înţeles.

IC: Spuneţi-mi, atunci, după succesul dumneavoatră, s-au întins multe mâini… Dinu Patriciu a promis că vă dă o bursă, parcă ministrul culturii… ? Din toate promisiunile acelea, făcute la televizor, ce s-a ales?

CB: Aş vrea să încep cu partea cea bună şi să mulţumesc pe această cale Fundaţiei Dinu Patriciu şi domniei sale pentru că iată, primesc bursa de trei ani. 2000 de dolari americani în fiecare lună, pentru studii. Nivelul meu este altul decât acum trei ani.

IC: Ce studiaţi în afară de liceu?

CB: În afară de liceu, studiez canto: teorie şi solfegii. Plus, să cânţi în italiană e dificil. Cânt în italiană, cânt în spaniolă. Nu este o şcoală anume. Plătesc profesori pentru că n-am cum să intru într-o şcoală. Un om cu patru copii, ca mine…

IC: S-a mai scris în ultimul timp că aţi renunţat la studii. Este adevărat?

CB: Nu, şi nici n-am să renunţ. Aş vrea să vă spun: dacă Dumnezeu mă ajută şi o să iau bacalaureatul, vreau să merg la Conservator şi vreau să fac în paralel şi Teologia. Nu ştiu dacă o să mă fac preot vreodată, dar aş vrea să fiu aproape de oameni, din partea Bisericii. Aş vrea să mă implic foarte mult! […] Şi dacă nu o sa iau bacalaureatul, tot o să fac asta!

IC: Şi acum, concret, ce faceţi?

CB: Acum, concret, studiez. Am nişte concerte foarte importante anul acesta. Pe lângă aceste concerte, mai pregătesc un turneu în primăvară, un turneu şi pentru România. Am încheiat un alt turneu cu acest CD, „Secundo”. Plus că mă pregătesc pentru bacalaureat!

IC: Dumneavoastră aţi fi copiat la bacalaureat?

CB: Nu ştiu, dar îmi aduc aminte că am copiat şi eu la şcoală. Acum, nu ştiu dacă aş copia.

IC: Îi întelegeţi pe cei care au copiat?

CB: Da, îi înţeleg pentru că cei mai mulţi vin după 20 de ani de când a picat comunismul. România, cred că a luat-o într-o oarecare direcţie şi nivelul moral a scăzut foarte mult, iar copii au crescut aşa. N-au stat părinţii să îi pună la învăţat, să vadă dacă merg la şcoală: „Hai să-i facem să conştientizeze că ei trebuie să meargă la şcoală, să studieze. Că pentru ei studiază! Că ei nu trebuie să mintă, că ei trebuie să înveţe la istorie, că trebuie să înveţe geografie, că trebuie să înveţe la matematică, că altfel nu se poate!

IC: Care e cauza aceastui fenomen? Cum vă explicaţi? De ce spuneţi că e o decădere a nivelului moral din ultimii 20 de ani?

CB: Pentru că s-au îndepărtat de Dumnezeu.

IC: De ce s-au îndepărtat de Dumnezeu? Înainte erau mai aproape de Dumnezeu?

CB: Da, erau constrânşi şi oarecum, dacă unui om îi interzici un lucru, merge taman acolo. Dar dacă i-ai dat libertatea, dacă i-ai dat posibilitatea să aleagă…(nu).

Plus, s-a cultivat foarte mult viaţa din America. Cum ar fi să spun eu „Cristoiu, ce mai faci?” Nu, nu sunt de acord!

IC: Copiii, îi lăsaţi să stea pe internet?

CB: Nu.

IC: De ce?

CB: Nu au timp. Daniel studiază câte patru ore la pian. Şi totuşi, nu este mulţumit de el. Maria la fel, vioară, Daniel face instrument secundar: clarinet. Celei mici îi place şi clarinetul şi vioara. Eu aş vrea să îi cresc în spiritul ăsta de muzică simfonică, operă pentru că muzica te şlefuieşte ca om. Îţi şlefuieşte sufletul, inima, simţurile.

IC: Un om ca dumneavoastră, care a fost de jos, un cioban, dă o educaţie mai bună copiilor decât un miliardar. Ei de ce nu dau o educaţie bună copiilor?

CB: Pentru că au bani….Bănuiesc că este greu să ai bani, dar este mai greu să nu îi ai.

IC: Îi vedeţi pe miliardari de azi. Ce observaţii aţi avea în legatură cu felul lor de a fi?

CB: Eu, dacă aş fi în locul lor, m-aş ocupa mai mult de partea spirituală, aşa cum se implică, de exemplu, domnul Patriciu.

A! Iar ministrul culturii nu mi-a dat!  Totuşi sunt răutăcios…

IC: Cine era atunci? Adrian Iorgulescu? Şi ce v-a zis în direct? Că vă dă o bursă?

CB: Da… N-am nicimic cu acel domn. Am mai încercat printr-un om foarte serios sa ajung la dânsul, dar mi-a zis că nu se poate. Un consilier de-al dânsului mi-a zis: „căutaţi-vă de treabă că n-o să ajungeţi la el”.

IC: Aţi cunoscut oameni politici după 2008?

CB: Da şi am întâlnit un om politic extraordinar. Nu o să spun ce culoare politică are pentru că nu mă interesează.  Doar numele: este Nelu Bălaş din judeţul Timiş. Am avut onoarea să lucrez cu acest om, propunându-mi să susţin nişte concerte în anumite localităţi din judeţul Timiş, fără bani.

Am avut pretenţia să fie copii în sala respectivă! Şi mi-a plăcut foarte mult să le spun despre cum trebuie să fie ei, viitori cetăţeni ai României. Cum ar trebui să fie dacă vor să fie o Românie curată, să fie un politician care să nu fie corupt sau un ziarist corect sau un judecător corect… sau le spuneam cum trebuie să fie ei ca oameni şi vedeam lacrimi pe obrajii lor… Şi am fost foarte impresionat!

IC: De ce nu faceţi politică?

CB: Pentru că nu cred că este un teren pe care eu aş putea avea succes. Nu am studii. Cred că mai degrabă m-aş face preot decât politician.

IC: Ce nevoie aveţi să faceţi liceul?

CB: Pentru că pentru mulţi tineri trebuie să fie un exemplu. Dacă mulţi tineri vor spune: „Aaa! Da uite! Costel Busuioc n-are şcoală şi cântă! Păi eu de ce să fac şcoală?!” N-aş fi un exemplu negativ? Aşa că mai bine fac, şi să facă ca mine să studieze toţi pentru că eu cunosc oameni la 20-23 de ani în clasa I şi nu este normal! Este foarte bine că au mers, este extraordinar că reuşesc să-şi depăşească condiţia, dar este bine de mic să mergi la şcoală.

IC: Din familia dumneavoastră mare, s-au ridicat şi alţi fraţi? Din ce trăiesc?

CB: Unii pe la închisoare… Din păcate acolo ajungeam şi eu dacă nu …

IC: Dar soţia dumneavoastră de ce face liceul?

CB: Pentru că ar vrea să se facă asistentă mediacală, de exemplu! Este o meserie frumoasă şi îi place. De ce să nu o facă?

IC: Dumneavoastră puteaţi să cântaţi manele?

CB: Da. Am şi fost ofertat să cânt manele!

IC: Dar nu vreţi?

CB: Niciodată.