Cu timpul, când înaintăm în vârstă, nu mai alergăm decât când ne grăbim. E firesc, nu? E firesc să te grăbești o data, de două ori, poate chiar ai o săptămâna extrem de ocupată și te grăbești în fiecare zi. Toate acestea nu sunt o scuză pentru oamenii care sar pe tramvai de parcă e o reducere în mall sau care se îngrămădesc la metrou de parcă ar fi ultimul tren, posibil chiar „trenul vieții”, pe care nimeni nu vrea să-l piardă.
Suntem grăbiți, foarte grăbiți! În același timp suntem sadici. Un om care se grăbește tot timpul este un om comod și lipsit de punctualitate până la urmă. Cât de greu poate fi să renunți la cele 10 minute în plus de somn, care mai mult te obosesc decât să te ajute? Preferăm să stăm în pat, pe jumătate adormiți, decât să plecăm de acasă mai repede pentru a nu fi nevoiți să fugim ca după un jaf la bancă.
Nu vrem să înțelegem și nu cred că vom înțelege cândva care este rostul în a te grăbi, când mai înainte tocmai am luat hotărârea de a mai sta în pat. Aceste lucruri ne fac ca în momentul în care ieșim din casă să avem impresia că treaba noastră este mai importantă decât a tuturor celor din jur, că doar ne grăbim, nu? Dacă tot suntem comozi din fire, de ce nu suntem consecvenți în atitudinea de dimineață și să mergem lejer pe stradă, ca duminică la o plimbare prin parc.
Problema noastră este că ne place să fim interesanți sau măcar să părem interesanți. Un om ocupat este mereu mai interesant decât unul care își calculează pașii și nu calcă pe nimeni când intră în autobuz. Avem impresia că dacă nu ne grăbim, lumea ne trage la răspundere pentru că nu facem nimic. De aici s-au născut vorbele următoare pentru care am și sfaturi:
1.„Nici nu mai știu unde mi-e capul la câte am de facut” – trebuia să îți faci treaba înainte, când chiar știai unde ți-e capul, dar în schimb ai preferat să te relaxezi. Relaxarea duce la momente intense de stres. Reține asta!
2.”Îmi pare rău, dar chiar mă grăbesc. Vorbim în weekend!” – nu îți pare rău, iar motivul pentru care te grăbești este că în weekend n-ai făcut nimic, nici cu mine nu te-ai întâlnit și nu ți-ai rezolvat treaba. De-asta ești ocupat acum.
3.”Fix asta îmi mai trebuia!” – fix asta îți mai trebuia pe lângă ce? Probabil că pe lângă celelalte lucruri pe care le-ai amânat până acum, doar ca să spui replica asta.
Un alt mod amuzant în care ne place să subliniem importanța acțiunilor noastre este când precizem cuvântul „urgent” în frazele pe care le folosim.
Am văzut pe stradă, la o plimbare(a se înțelege că nu eram grăbit!) un mic anunț, lipit cam la 2 metri pe trunchiul unui copac, pe care scria „URGENT! Vând Urgent apartament cu 2 camere…”. Cum să nu te apuce râsul când vezi un asemenea afiș în care disperarea omului era evidentă?
Permiteți-mi să cred că cel care vindea apartamentul nu era atât de grăbit și nu avea o nevoie atât de urgentă de bani din moment ce s-a obosit să scrie un anunț publicitar, să îl tragă la imprimantă, să meargă la un xerox pentru a-l multiplica(e mai ieftin așa!), iar după toate aceste activități solicitante, omul se mai urcă(probabil) și în copac să își lipească afișul!
Cât de grăbit poți fi dacă în loc să vorbești concret cu oameni despre apartamentul pe care îl ai la vânzare sau să mergi la o agenție imobiliară cu oferta ta, tu te obosești și pierzi vremea lipind afișe prin copaci?
Voi ați cumpăra un apartament după un anunț văzut pe un copac? Dacă da, gândiți-vă ce poveste le veți spune prietenilor când vă veți muta în noua voastră casă… Desigur, dacă mai aveți timp, că doar e URGENT!
Trăim în secolul vitezei și din dorința de a fi interesanți, ne place să credem/zicem că ne ocupă tot timpul!
P.S. Mă gândesc să reiau finalul la începutul articolului, în cazul în care n-ați mai avut timp să-l terminați!
Autor: Vlad Teodorescu