În a cincea zi de proteste, după violenţele care au avut loc în zona din Piaţa Unirii-Piaţa Universităţii, oamenii au început să strige „libertate!”
De ce „libertate”?
Răspunsul l-am găsit pe Facebook.
Citeşte şi: Simbolul Manifestanţilor Uniţi pentru Respectarea Drepturilor. SMURD
”Plecaţi acasă ! Protestul vostru este ilegal !”, striga cât îl țineau plămânii domnul cu ”capul blindat”.
Domnule jandarm, sub cască aveți niște neuroni, faceți un efort, folosiți-i !
Tot dvs, pe data de 10 ianuarie, chiar de Ziua Drepturilor Omului, ați luat pe sus tinerii din mișcarea Occupy România și i-ați amendat în mai multe rânduri, pentru că și protestul lor a fost declarat ilegal. Deși au solicitat aprobarea autorizației pentru protest, băieții nu au primit nici măcar un răspuns scris de la primărie, fie și de refuz. Ăsta da respect față de cetățean care, amărât așa cum e, plătește totuși taxe și impozite și are (cică) drepturi. Ce drepturi ?! Dacă după 20 de ani de ”democraţie”, nu ai nici dreptul să-ți exprimi public scârba față de adunătura de jeguri umane care te ”conduc” ! Te sfidează, îți iau ultima bucată de pâine și, ceea ce doare cel mai mult, te consideră complet tâmpit !
Pe ăștia îi apărați, domnule jandarm, împărțind bastoane studenților, care au avut curajul și prezența civică să-și exprime public dezaprobarea ?!
Să vă fie bastonul ”ciomucizat”, dacă cu el gândiți !
Cu drag,
Xana Cristina. (mesaj postat pe Facebook)
Imagine/Montaj: Vlad Petri
Xana Cristina este cetăţean român de origine rusă. A venit în ţară imediat după Revoluţie, căutând în România un spaţiu al libertăţii de exprimare şi al democraţiei. După 20 de ani de la venirea în ţară, Xana Cristina a simţit nevoia să iasă în Piaţa Universităţii şi să strige. Acolo se formase pe 15 ianuarie un spaţiu al unei societăţi cu totul diferite de cea pe care simţise nevoia să o transpună într-o scriere literară, sub titlul „Oraşul mutanţilor”.
Fragmente:
„-Ar trebui să ne organizăm în grupuri dacă vrem să ieşim în oraş, pentru că acolo nu mai suntem în siguranţă, cu toţii ştim asta. Dacă noi nu luăm măsuri de siguranţă, nu are cine să ne protejeze. Dincolo nu te apără nimeni, dincolo eşti pe cont propriu.
-Asta pentru cei ce vor să iasă. Nu toţi suntem neaparat dornici. Serbări imbecile am mai văzut, se auzi o voce din colţul cel mai îndepărtat al sălii.
-Nu putem să ne izolam complet, nu ne ajută, noi trebuie să-i vedem şi să ne opunem cumva lor.
Încăpăţânarea noastră de a ne păstra calitaţile umane o plătim cu suferinţă, aleasă în mod deliberat.
Nu înţelegeţi oare că asta se şi vrea? Excluderea noastră totală. Suntem marginalizaţi şi devalorizaţi cu bună ştiinţă. Nu vedeţi că nu dau doi bani pe noi!”
Citeşte şi: Ioan-Florin Florescu: România e ca Babilonul lui Daniel: „numărat, cîntărit, împărțit”
„Eşti dator să încerci macar. Nu izolare şi resemnare sunt soluţiile salvatoare. Îngăduiţi-vă să priviţi cu atenţie către mutilaţii nefericiţi ce vă înconjoară şi veţi vedea cât de jalnică poate fi existenţa lor. Odată ajunşi cufundaţi până la diafragmă în mlaştina existenţei lor, nu au cum să iasă fără ajutorul vostru, nici fizic, nici psihic. Nu mai au forţa necesară. Poate tocmai prin descărcările lor agresive, strigă către voi după ajutor. Cine oare are ochi şi urechi să le desluşească mesajul? Eliberându-i pe ei, vă eliberaţi pe voi înşivă! Fiecare trebuie să facă orice să-i ajute, orice cu ce a fost înzestrat. Cum e cu putinţă să irosiţi resursele, lăsându-vă pradă fungilor acestui beci. Cum puteţi considera adăpostul vostru o groapă din cimitir? Trebuie să faceţi ceva pentru mutanţii voştri. Trebuie să-i umanizaţi! Fiecare prin mijloace proprii, faceţi ceva oameni buni! Scrieţi manifeste, scrieţi articole, scrieţi cărţi, distribuiţi-le cumva.”