Și s-a apucat ing. Aurel Gânga de scris. Temeinic, științific, argumentat, el fiind un om al pădurii, prieten cu toate viețuitoarele codrului; deci lor le-a dedicat munca sa de o viață, care a devenit acum instrument nelipsit în cercetare și cunoaștere.

 

   Cu niște glaciațiuni în urmă, pe vremea copilăriei noastre inocente, ani buni am fost la școală colegi de bancă, prieteni și frați (după ce, în alte vremuri, și mamele noastre fuseseră bune prietene și colege de bancă); la băietanie, împreună am colindat Obcinile Nordului, fie căutând mistrețul cu colți de argint, fie mândre codane de prin cele sate; ne-am despărțit la soroc, eu apucând-o iremediabil pe calea scrisului, el rămânând voievod al codrilor; pentru ca, la amurg de zi, ZIUA NOASTRĂ, dată de Tatăl Ceresc să o petrecem pe pământ, să ne reîntâlnim, și în scris; el aducând cu sine zestrea de neprețuit a pădurilor, pusă în două cărți monumentale: Lexiconul cinegetic și Istoria vânătorii, prin care aduce o substanțială contribuție la actualizarea și modernizarea cinegeticii.

 

 

 

   Ar mai fi de adăugat faptul că, în acest început de secol și mileniu nu s-a scris nici un lexicon cinegetic, iar lucrarea lui Aurel Gânga a umplut la timp un gol în cunoaștere; cât despre Istoria vânătorii, ea suscită vădit interesul, fiindcă este împletită cu istoria omenirii. Și cum același destoinic autor a publicat și Tetraonidele României, o carte unicat în domeniu, pe bună dreptate, ing. Aurel Gânga poate fi considerat, în Legea Nordului, un om împlinit:

–      a scris și publicat trei lucrări de referință, care îi fac cinste;

–      are un vlăstar, Sonia, căreia i-a și dedicat opera;

–      și-a câștigat respectul și prețuirea colegilor, ca un profesionist de excepție.

 

   Personal, mă bucur pentru reușita lui, care constituie un succes cărturăresc de răsunet în silvicultură; mă bucur și pentru că, din aceeași bancă, au plecat la drum doi condeieri, fapt de care nu am auzit să se fi petrecut și pe alte meleaguri.

   Prieten drag, ia cornul și sună! Să suni, până va afla toată suflarea pământului de cărțile tale! O meriți!

 

                                          Ioan T. Lazăr