Sedentarismul şi predispoziţia pentru obezitate au dus  în societatea de astăzi la creşterea tot mai mare a frecvenţei afecţiunilor aparatului locomotor. Din fericire, tehnologia medicală a reuşit cu succes să ţină pasul cu aceste probleme şi putem vorbi tot mai des de premiere medicale, cum este cea a implantului din oxinium. Dr. Marius NICULESCU, chirurg ortoped la Spitalul Clinic Colentina, cel care a realizat prima operaţie de protezare a genunchiului cu un implant din oxinium în România, vorbeşte în exclusivitate pentru Zig Zag Online despre ce înseamnă o astfel de intervenţie, ce aduce această tehnologie, dar şi care sunt recomandările pentru a nu fi nevoiţi să ajungem la operaţie.  

 

Citeşte şi:Creatorul barourilor paralele, Pompiliu Bota, prezinta studentilor „o alternativa”   

 

Operaţia de implant ortopedic din oxinium pe care aţi realizat-o este o premieră în România. Cu ce vine nou această tehnologie şi ce beneficii aduce folosirea acestui material pentru pacienţi? 

 

Marius Niculescu: În ziua de astăzi există numeroase tipuri de endoproteze articulare care diferă în principal prin design-ul componentelor, materialul din care sunt confecţionate (metal, polietilenă, ceramică etc.) şi prin modul în care se fixează la nivelul suprafeţelor osoase (cimentate sau necimentate). Aceste proteze, ca orice alt material, sunt supuse uzurii pe măsura solicitărilor mecanice la care trebuie să reziste, ca urmare a activităţii de zi cu zi a pacientului respectiv. Durata lor de viaţă este de aproximativ 15-20 de ani, după care necesită înlocuirea cu un alt tip de proteză, mai sofisticat, numit proteză de revizie. 

 

 

Oxinium-ul este un aliaj metalic de Zirconiu şi Niobiu, a cărui suprafață este transformată în ceramică printr-un procedeu tehnologic dezvoltat de firma Smith&Nephew; acest metal ceramizat este extrem de rezistent la abraziune în comparaţie cu aliajele folosite curent în practica ortopedică, de cobalt-crom. El este un material revoluționar, care, utilizat la fabricarea protezelor de genunchi sau de șold, face ca frecarea dintre componentele protetice să scadă foarte mult (până la 85% în cazul protezelor de genunchi și 98% în cazul protezelor de șold), față de implanturile obișnuite confecționate din aliaj de cobalt-crom; scăzând coeficientul de frecare, implicit scade și uzura protezei și crește durata ei de viață.

 

Pe lângă aceasta, un alt avantaj este că, fiind un aliaj metalic, el nu este casant (nu se sparge), așa cum este posibil să se întâmple în cazul protezelor de șold cu cuplu ceramic. În esenţă, Oxinium-ul combină rezistenţa la abraziune şi coeficientul scăzut de frecare ale ceramicii, cu calităţile metalului (prelucrare mai uşoară şi durabilitate maximă). De acest avantaj beneficiază în primul rând pacienții mai tineri, activi, care au nevoie de o proteză care să reziste cât mai mult, până la o eventuală înlocuire a acesteia, datorită uzurii.  

 



Pentru acest tip de operaţii se folosesc proteze aduse din străinătate. Care este procedura pentru obţinerea acestora? 

 

Marius Niculescu: La Spitalul Clinic Colentina folosim proteze de ultima generaţie, produse în SUA şi Franţa şi Elveţia, realizate din materiale speciale biocompatibile, extrem de rezistente la stres şi uzură. Protezele de şold, ca şi cele de genunchi sunt de o calitate excepțională și tocmai de aceea, prețul lor nu este la îndemâna oricui.

 

În România există însă un program naţional – Prevenţia în Ortopedie şi Traumatologie – prin care CNAS şi Ministerul Sănătăţii asigură fondurile necesare achiziţionării protezelor, astfel încât, în mod normal, ar trebui ca nimeni să nu fie nevoit să-şi achite proteză din fonduri personale. Din păcate, lipsa de ritmicitate a finanţării poate conduce la discontinuităţi în aprovizionare şi la apariţia listelor de aşteptare, datorită numărului mare de pacienţi aflaţi în această situaţie.

 

Care este mai uşor de executat: o operaţie de protezare a şoldului sau una prin care se implantează o proteză totală de genunchi?

 

Marius Niculescu: O artroplastie de şold. Un chirurg ortoped experimentat ar putea probabil să implanteze o proteză de şold cu ochii închişi, deoarece poţi să simţi totul, iar componentele protezei se pun chiar în os. În schimb, genunchiul este o articulaţie mai complexă. O artroplastie de genunchi implică o echilibrare ligamentară riguroasă, ligamentele putând fi deteriorate sau scurtate de procesul artrozic, iar componentele protezei se pun pe suprafaţa osului. În final, genunchiul trebuie să fie stabil, mobil, să se poată flecta şi rota în acelaşi timp, ceea ce face acest tip de operaţie mai dificilă.

 

 

Cât durează recuperarea după acest  tip de intervenţii?

 

Marius Niculescu: Protezarea şoldului şi a genunchiului reprezintă intervenţii chirurgicale majore, complexe, care se fac însă de rutină în spitalele importante din ţară; ele sunt operaţii spectaculoase, de mare succes, fiind considerate două dintre cele mai de succes operaţii din toată medicina. Recuperarea funcțională postoperatorie este aproape la fel de importantă ca și operația  și numai amândouă, bine făcute, pot duce la duce la satisfacția deplină a pacientului.

 

Această recuperare este, contrar a ceea ce crede multă lume datorită unor idei încă adânc înrădăcinate, foarte rapidă. După intervenția chirurgicală, kinetoterapia începe la 24-48 de ore și constă în începerea exercițiilor active și pasive pentru articulația operată, pentru recuperarea mobilităţii şi a tonusului muscular,  precum și începerea mersului cu cadru sau cârje. Intervenția chirurgicală de protezare a unei articulații nu presupune o perioadă lungă de imobilizare la pat, așa cum se crede în mod greșit.

 

În condițiile unei evoluții postoperatorii normale, pacientul este externat după 5-7 zile de la operație, fiindu-i permis mersul cu cadru sau cârje.

 

Recuperarea durează între 6-12 săptămâni, fiind diferită în funcţie de mai mulţi factori: vârsta pacientului, afecţiunile colaterale, tipul de proteză ales. Primele 6 săptămâni după operaţie sunt de o importanţă capitală în ceea ce priveşte programul de recuperare, aceasta fiind perioada medie în care se refac capsula articulară şi muşchii care mobilizează şi stabilizează articulaţie şoldului/genunchiului. Nu în ultimul rând, recuperarea după protezare depinde de starea fizica si biologica a pacientului înainte de operaţie: o suferinţă îndelungată, marcată de hipotrofia musculară cronică, nu va permite o recuperare rapida, indiferent de calitatea actului chirurgical. 

 

Care sunt indicaţiile postoperatorii pe care trebuie sa le respecte pacienţii?

 

Marius Niculescu: Postoperator, este foarte important ca pacienții să respecte programul de exerciții recomandate de kinetoterapeut. După ieşirea din spital, pacientul continuă kinetoterapia într-un Centru de Recuperare Medicală, sau la domiciliu, de la caz la caz.

 

De asemenea, pacientului i se va recomanda timp de 6 săptămâni un tratament medicamentos anticoagulant, pentru prevenţia tromboflebitei. Controalele la 6 săptămâni, 3 luni, 6 luni şi 1 an de la operație (după aceea, controale anual), sunt obligatorii pentru a urmări clinic şi radiologic evoluţia protezei. Respectarea indicaţiilor chirurgului ortoped şi grija să protejăm articulaţia protezată precum şi sănătatea în general, reprezintă căi importante care duc în final, la succesul operaţiei. Nu trebuie să uităm că obezitatea reprezintă un factor de risc atât preoperator, când favorizează apariţia artrozei, cât şi postoperator, când duce la o scădere a duratei de folosinţă a protezei articulare.

  

Care sunt cele mai frecvente probleme cu care vin pacienţii la dumneavoastră? Care este cauza acestui tip de afecţiuni?

 

 

Marius Niculescu: Aşa cum se întâmplă şi în celelate specialităţi medicale şi în ortopedie există tendinţa specializării într-un anumit domeniu mai restrâns, numai aşa putându-se atinge performanţe maxime; domeniu meu de interes fiind chirurgia şoldului şi a genunchiului, este normal ca cele mai frecvente cazuri cu care mă întâlnesc în practica de zi cu zi să fie cele de artroză a şoldului sau genunchiului, care necesită protezare (prin protezare se înţelege înlocuirea completă a suprafeţelor articulare uzate cu o proteză internă – endoproteză).

 

Datorită creșterii speranței de viață a oamenilor precum și a schimbărilor de regim de viață (sedentarism, obezitate), a crescut foarte mult numărul pacienților cu afecțiuni degenerative ale aparatului locomotor (artroze). Principalele articulații afectate de această boală sunt șoldul (coxartroza) și genunchiul (gonartroza), cele mai mari articulaţii din organism. Deși nu se cunoaște cauza directă a bolii artrozice primitive, există anumiți factori predispozanți, care cresc riscul de îmbolnăvire. Dintre aceștia, trebuie menționați factorul genetic, vârsta înaintată, obezitatea, osteoporoza, tulburările hormonale. Astfel, dacă părinții au suferit de artroză, descendenții au un risc mai mare de a face artroză decât restul populației. Un stil de viaţă sedentar favorizează obezitatea, greutatea corporală prea mare creeând o povară suplimentară la nivelul şoldurilor, genunchilor, gleznelor şi picioarelor. Riscul apariţiei artrozei la nivelul genunchilor este de 4-5 ori mai mare la persoanele obeze, faţă de cele normoponderale. 

 

Majoritatea pacienţilor care necesită o protezare de şold sau de genunchi au vârste cuprinse între 60 şi 80 de ani. În cazul coxartrozelor sau gonartrozelor secundare, debutul clinic este mai precoce, leziunile sunt unilaterale şi nu se însoţesc de modificări artrozice ale altor articulaţii. Dintre cauze, menţionez sechelele după diferite traumatisme, bolile inflamatorii, infecţiile etc.

 

Cum trebuie să ne protejăm articulaţiile şi ce trebuie să facă oamenii pentru a nu avea nevoie de serviciile dvs.?

 

 

Marius Niculescu: Să fie activi, să-şi tonifice musculatura, să nu devină obezi şi “să aibă gene bune”. Exerciţiile fizice permit refacerea şi menţinerea mobilităţii articulare, ducând la o coordonare mai bună, la stabilizarea articulaţiei. La femei,  mai ales după vârsta menopauzei, trebuie făcută prevenţia și tratamentul osteoporozei. 

 

 

Este mult mai uşor să previi decât să tratezi, implică mai puţină suferinţă şi costuri mult mai mici. Pacienţii care suferă de artroză acuză, ca prim semn clinic durerea articulară, localizată sau reflectată, care apare de obicei în a doua parte a zilei, este agravată de eforturi fizice sau poziţii monotone, şi care la început, este calmată de repaus. În stadiile incipiente, tratamentul este medicamentos, la care se poate adăuga un tratament de medicină fizică și recuperare medicală, motiv pentru care pacientul trebuie să se adreseze unui medic din această specialitate.

 



Pe măsură ce boala evoluează durerile devin permanente, se manifestă şi nocturn (datorită stazei venoase) şi nu se mai calmează la medicamente. Durerea este urmată de redoare, predominant matinală, cu o durată care nu depăşeşte 30 de minute, ameliorată de mişcare. Evoluţia în timp duce la limitarea mobilităţii, apariţia cracmentelor datorate frecării suprafeţelor osoase denudate de cartilajul articular degradat. Treptat, funcţia articulaţiei respective este profund afectată, iar mersul va fi din ce în ce mai dificil, cu alterarea profundă a calităţii vieţii pacienţilor respectivi. Mişcări cotidiene, cum ar fi urcatul şi coborâtul scărilor, încheiatul şireturilor la pantofi, genuflexiunile devin foarte dificile sau chiar imposibile.

 

Citeşte şi: Cum sa faci o mancare sanatoasa. 5 retete simple si rapide pentru o salata delicioasa

 

Pacienții care prezintă simptomele descrise mai sus trebuie să se prezinte la medicul de familie și apoi, în baza unei recomandări din partea acestuia, la medicul de specialitate ortopedie-traumatologie. Investigația cea mai accesibilă care trebuie făcută în vederea unui diagnostic corect este examenul radiologic (radiografia de față și de profil a articulației de șold sau genunchi). Examenul radiologic ne poate arăta stadiul bolii artrozice și în consecință, tratamentul adecvat.