Timotei Rad, primul roman care face inconjurul lumii cu autostopul (INTERVIU) 

Timotei Rad a pornit mai întâi într-o căutare ştiinţifică. După ce a terminat Facultatea de Geografie, secţia Cartografie, s-a aventurat într-un studiu care vine cu un nou răspuns la întrebarea: “Cine este primul român care a realizat o hartă unui teritoriu românesc”. De aici până la a face înconjurul lumii, n-a fost decât un pas. O călătorie curajoasă, dar nu e simplă excursie fiindcă Timo crede că cel mai important lucru în călătoria cea mare este să te cunoşti pe tine însuţi. Cum punem toate astea pe hartă, ne spune într-un interviu acordat Zig Zag Online.

Cum ţi-a venit ideea asta nebunească?

Ideea nu a picat din cer, de-a lungul anilor s-a tot adăugat câte o picătură în paharu’ acestei dorinţe! Cred că a început în clasa a VI-a cu „Coliba unchiului Tom”. Pietre de hotar au mai fost romanele lui Dumas, May şi Fenimore Cooper… dar mai ales „Singur pe lume” a lui Hector Malot şi povestea lui Magellan care a murit pentru visul lui! Cărţile astea eu chiar le-am luat de bune din scoarţă-n scoarţă! Şi dacă e să o citez pe mama şi una din părerile ei: „Nu toate cărţile ce le-ai citit te-au influenţat în bine!” Şi tot aşa, dorinţa s-a clădit cărămidă cu cărămidă! Curajul a fost cultivat şi antrenat ani la rând ca să ajung până aici! Poate fi considerată o muncă şi un proiect de ani de zile! Iar ultimele imbolduri au fost poveştile lui Mihai Barbu şi Norbert Demeter! Pe lângă poveştile lui Mihai Barbu şi Norbert Demeter, încă o altă picătură ce a umplut paharu’, o altă ultimă motivaţie a fost un studiu’ la care lucram şi pentru care aveam nevoie să consult nişte cărţi foarte vechi şi nişte hărţi foarte vechi pe care le puteam găsi doar în Viena, Leipzig, Paris, Londra şi Padova.

Un studiu despre ce?

Un studiu ce aştept să îmi fie publicat în curând şi care vine cu un nou răspuns pentru întrebarea „Cine este primul român care a realizat o hartă pentru un teritoriu locuit de români?” Un studiu ce demonstrează că primul român ce a făcut o hartă unui teritoriu locuit de români este Dimitrie Cantemir, nu Constantin Cantacuzino, cum se credea până recent!

Şi ai plecat singur?

Da, am plecat singur! E greu să găseşti persoane suficient de nebune ca să plece la aşa drumuri! Şi chiar dacă le-ai găsi, a te potrivi cu cineva pentru aşa un „sport” e mai greu decât „a te potrivi” cu cineva în dragoste! Mai ales că nu sunt o persoană care să lucreze foarte bine în echipă! Dacă cineva nu ţine ritmul meu, nu am răbdare, nu stau după nimeni! Şi ţinând cont că mi se întâmplă să mă apuce să o iau la drum şi pentru 3100 km şi 65 ore consecutive, e aproape imposibil să îmi găsesc tovarăş de drum… Cât despre tovarăşe de drum.. hai, cu o fată aş fi mai uman, dar de asemenea, e foarte greu de găsit o fată suficient de diferită.

Ţi-a venit până acum în minte să te întorci?

Ce faină întrebare, mi-ai pus un zâmbet tâmp pe faţă! Nu!!! Nicidecum!

Dar te-ai gândit că o să îţi vină ideea asta la un moment dat?

Da la asta da, dar din cu totul alte motive! Problema asta se poate pune doar dacă o să fiu constrâns de partea financiară – cu toate că cred cu tărie că pot face călătoria asta şi fără bani! Totuşi, a-mi pune problema că o să vreau să renunţ, nu! Am trecut de mult de etapa aia, pentru că iniţial îţi imaginezi şi tu că mi-a luat ceva timp până am luat decizia.

Nu crezi că această călătorie ar putea să dureze cât o viaţă? În sens metaforic, semimetaforic.

Ar fi vreo problemă cu asta?! Aş vrea eu!

Când te întorci, ce ai vrea să faci mai departe şi în afară de simplul like sau share pe Înconjurul lumii cu autostopul, cum te-am putea susţine noi, cei de acasă?

Am un vis mai mare decât cel de a înconjura lumea! Povestea, ştiţi cum îmi începe: eu având nevoie să consult nişte cărţi foarte vechi care nu se găseau în bibliotecile din România şi neavând banii necesari pentru a le comanda un scan am luat-o la drum cu autostopul şi am dormit cu couchsurfing. Astfel am descoperit ceva foarte fain! Mi-am făcut pagina de facebook pe care iniţial am numit-o „Timo hitchhiking around Europe/the world” …şi ceva m-a făcut să îi schimb numele în „Me hitchhiking around the world”. Să spun şi de ce: descoperisem ceva fabulos şi nu vroiam să rămână doar al meu! Acel „me” poate fi oricine!

Vreau ca în 20 de ani românii să fie cunoscuţi ca o naţiune de călători trăzniţi cum alţii nu mai sunt! Când străinii o să spună România, să spună călători cu inimă mare, nu hoţi, piţipoance şi cocalari! Ştiaţi că primii oameni ce au făcut înconjurul lumii pe jos au fost patru români? Vreau să mă folosesc de notorietatea ce ar aduce-o faptul că fac înconjurul lumii ca să schimb nişte mentalităţi, să ofer şi altor tineri şansa de a învăţa să călătorească foarte ieftin, dar şi un suport financiar! Sper ca în iunie când revin în ţară să am cei 2000 lei necesari înfinţării unui ONG în sensu’ ăsta! Binenţeles, dacă există interes pentru această cauză, donaţiile nu o să mă supere (detalii tot pe pagină).

De cât timp ai plecat?

Am plecat din ţară în 5 ianuarie, dar în 2012 am făcut trei tururi ale Europei, ce au totalizat cca 30 000 km.

Ai avut senzaţia că trebuie să renunţi la ceva? La petreccerile cu prietenii sau lucruri de felul acesta? De fapt, la ce ţi-a fost mai greu să renunţi?

O să fie aiurea să nu fac revelionul cu nebunii mei, să nu mai am parte de „haos-rev”, cum ne numim noi revelioanele, o să le duc dorul…dar sigur o să găsesc alţi nebuni cu care să mă simt bine, iar de revelion, sper să îi pot aduce pe ei la mine. Dacă o să fie suficient de mediatizată povestea mea, sigur se găseşte o companie aeriană care să vrea să facă asta în schimbul publicităţii ce i-ar aduce-o.

Ai zis că cel mai important lucru e să te cunoşti pe tine însuţi şi călătorind, cumva, asta faci. Până acum, cum ai simţit că te transformă călătoria asta? Sunt locuri pe care le-ai descoperit pe harta asta interioară?

În primul rând, scap de multe prejudecăţi. Încet-încet, învăţ să-i cunosc mai bine pe cei de lângă mine şi deci, să ştiu să fiu mai atent şi mai prietenos, îmi dezvolt abilităţile sociale şi învăţ să mă relaţionez bine cu tot mai multe tipuri de persoane, reuşesc să fiu mai bun în felul ăsta. Ştiind să te apleci pentru nevoile altora, îţi faci unul din cele mai mari favoruri pe care ţi le poţi face în viaţa asta!

Legat de asta, un fragment de jurnal:

Ce e foarte fain într-o călătorie ca asta e că eşti singur cuc, ai timp de tine la maxim, ai timp să îţi gândeşti toate problemele, pe toate feţele, şi ăsta e un lux ce puţini şi-l permit în societatea noastră grăbită! Că stai să prinzi maşina sau dormi pe plajă in Veneţia, că dormi pe iarbă într-o parcare în Ungaria, că umbli cu rucsacul în cârcă în Padova pe 35 grade, până ţi se face rău: Ai timp! AM timp! sic sic! …la naiba! Cui să mulţumesc pentru asta? Cred că o să îmi mulţumesc mie, o să îmi mulţumesc că am fost destul de nebun ca să o iau la drumu’ ăsta! Timpu’ ăsta e cu atât mai preţios pentru mine cu cât eu de obicei sunt grăbit, plin de energie ş.a.m.d! Şi dacă a presupus să fac călătoria asta doar ca să am sentimentu’ ce îl am acum când notez astea pe carneţelu’ ăsta, credeţi-mă că a meritat din plin! Stai toată ziua la lucru sau acasă, faci aceleaşi lucruri şi te gândeşti în acelaşi fel la lucrurile ce te preocupă!

Crede-mă! Dacă nebunu’ de mine face aşa, sigur şi tu faci la fel! Ieşi din rutina de zi cu zi şi parcă ai scos de la congelator şi creieru’! O să gândeşti mai limpede şi o să îţi vină soluţii noi pentru rezolvarea problemelor ce le ai! O să stai năuc şi o să te întrebi de unde a putut capu’ ăsta al tău/meu prost să scoată lucruri aşa geniale! Câţi aţi auzit de expresia „motion creates emotion”? E recomandată celor ce vorbesc în public, să se mişte, să meargă pentru că astfel vor fi mai expresivi, convingători şi orice o mai fi nevoie ca un mesaj să îşi atingă ţinta. Ei bine, motionu’ ăsta special ce îl practic eu creează gânduri speciale! Există un proverb turcesc ce pune o întrebare la care e foarte greu de răspuns: “Cine este mai înţelept: călătorul sau cel care citeşte multe cărţi?” Ascunde mult adevăr! Şi vă veţi convinge de asta doar dacă o veţi încerca pe pielea voastră! Mai bine nebun decât normal! Vai de toţi cei normali!

Acum unde eşti? Până unde ai ajuns şi ce destinaţie urmează pe hartă? Hei, ai o hartă? O hartă din hârtie? Trebuie sa ai! 

Sunt în Madrid, Spania. Lucrez aici ca grădinar pentru câteva luni, dar va urma o incursiune în Sahara în februarie, una în Portugalia în martie ca să plec de tot din Spania în 20-22 mai, pentru a fi în 25 mai la Londra, la finala Champions League care o va câştiga Messi! Iar de acolo mi-ar plăcea să merg să revăd Scoţia, unde am fost student Erasmus, dar şi Irlanda, ca mai apoi să o iau spre ţară unde să obţin vizele necesare estului îndepărtat… Siberia!!! 

Dar umblu făra hărţi, trebuie dezvoltate şi instinctele şi orientarea!

Tocmai tu?!  Cizmarul fără patofi, nu?

Cam da! Sunt cartograf de meserie, îmi fac singur hărţile ce le vezi pe pagina de Facebook la cover photos, însă îmi fac hărţi pentru trasee după ce le termin.

Povestea îi poate fi urmărită şi pe blogul „www.autostopmagellan.ro„.

Foto: Înconjurul lumii cu autostopul