Către Camera Deputaților și membrii Subcomisiei pentru Codul Penal:
Conceptul legitimei apărări în România este construit pentru a proteja agresorul și a transforma orice act de apărare într-o faptă penală. Legislația noastră în această materie presupune că apărarea trebuie precedată de atac, cu alte cuvinte legea română ne obligă să avem reflexe de supereroi.
Citeşte şi: Către Ministerul Administraţiei şi Internelor
Scenariul este următorul: Să presupunem că atacatorul se îndreaptă spre victimă cu un obiect contondent de genul bâtă de baseball sau rangă, iar victima care dorește să respecte legislația română (ignorând implicit legea bunului simț și instinctul de conservare) trebuie să aștepte până în momentul în care atacul se produce efectiv adică până când este inițiată mișcarea de lovire și abia apoi se poate apăra folosind forța fizică sau o armă neletală. 
Trebuie totuși să recunoaștem că acest scenariu desprins din legislația actuală presupune un progres față de legislația de dinainte de ’89, care impunea existența unei proporționalități între atac și apărare (dacă agresorul folosea o rangă, ne puteam apăra cu o rangă, însă dacă agresorul folosea pumnul, folosirea oricărui obiect contondent în apărare ne scoatea automat din zona legitimei apărări și ne aducea în zona ilicitului penal – fiind posibil să împărțim aceeași celulă cu atacatorul).
Conform legislației actuale, un om de rând trebuie să aibă reacții la miimi de secundă pentru a respecta legea legitimei apărări, lege creată mai degrabă pentru călugării shaolin. În țările cu tradiție legislativă în acest domeniu (de exemplu în Statele Unite ale Americii) apărarea trebuie precedată doar de un atac iminent, nu de unul imediat, dând astfel victimei posibilitatea să reacționeze eficient .
Un alt concept controversat este acela de legitimă apărare prezumată, care preuspune că se află „în legitimă apărare, acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acesta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea modalități ori în timpul nopții”.
În baza deciziei date în cazul Adrian Iovan, legitima apărare se prezumă și dacă agresorul încearcă să se retragă sau să fugă din locuința sau dependința respective, soluție acceptată și în țări în care conceptul de proprietate privată este puternic întipărit în mentalul colectiv.
Astfel, din momentul în care o persoană a intrat abuziv pe proprietatea privată a altei persoane, aceasta din urmă poate folosi orice mijloace de apărare chiar dacă infractorul încearcă să părăsească spațiul privat.
Citeşte şi: Către Ministerul Educaţiei. Necesitatea unui cod de drepturi şi obligaţii ale studentului
Într-o viitoare reglementare sperăm că legislația noastră se va eficientiza și va genera un nou concept de legitimă apărare care să fie favorabil în primul rând celui care se apără, nu celui care atacă.
Foto: RD.com